POPULATIA NOMADA

Populatia nomada de vanatori si culegatori san(sau bosimanii) traiau odata in intreaga regiune sudica a Africii,dar influentele externe i-au restrans teritoriul la actualul Kalahari,ultimul sau refugiu.Astazi mai exista doar aproximativ 55 000 de bosimani,iar dintre ei abia 2000 mai traiesc exclusiv din vanatoare si culegerea de plante.
Bosimanii sunt,probabil,cei mai devotati ecologisti de pe Terra;ei cred ca,daca nu trateaza natura cu respect,risca sa starneasca mania Fiintei Supreme.De aceea vaneaza si culeg exact atat cat le trebuie pentru a supravietui.Cam de inaltimea pigmeilor din Africa Centrala,au fese mari,foarte proeminente,si coapse vanjoase,care servesc drept"camara de provizii",aici depozitandu-se hrana consumata in cantitati mari in perioadele de belsug.
femeile si copiii isi petrec cea mai mare parte a timpului culegand plante suculente si prinzand animale mici,pe care le mananca.Orice copil San cunoaste si deosebeste 200 de plante diferite.
Barbatii sunt vanatori excelenti.Varfurile sagetilor pe care le folosesc sunt inmuiate intr-o otrava preparata din pupele unor specii de purici.

FELINARUL BOSIMANILOR

O planta bine adaptata la soarele si la furtunile de nisip din Desertul Kalahari si din Desertul Namibiei este "felinarul bosimanilor", numita asa deoarece tulpina ei rasinoasa este inflamabila si,daca e aprinsa,arde cu o flacara vie.

Planta nu depaseste 10-15 cm inaltime,iar tulpina ei groasa e intesata de spini lungi.Florile au forma unor cupe delicate,roz sau purpurii.Cand sunt arse,frunzele uscate ale plantei emana un miros placut aromatic asemanator cu smirna.In secolul al-19-lea,o specie de "felinarul bosimanilor" era folosita de hotentotii din Africa de Sud ca remediu impotriva diareei.

INSECTA ONYMACRIS

Noaptea,o ceata fantomatica se aduna deasupra dunelor  de pe Coasta Scheletelor.O insecta  Onymacris neagra urca pana pe creasta unei dune,unde ceata e mai densa,isi inclina capul spre sol si asteapta pana cand ceata incepe sa i se condenseze pe spatele curbat.In cele din urma se aduna destula apa pentru a forma o picatura,care luneca la vale,spre gura insectei.
Lepidochorele aduna umezeala continuta in ceata sapand un fel de sant cu margini netede,in unghi drept fata de directie de coborare a cetei.Stropii mici de apa condenseaza pe margini si se aduna in sant,formand o "adapatoare".
Ceata este benefica si animalelor mari.Vipera de desert isi sterge solzii cu gura pentru a aduna apa depusa pe trupul ei.Unii oameni izolati aici au supravietuit lingand picaturile de apa depuse de ceata pe aripile metalice ale avionului.
Exista si o planta asemanatoare unui monstru dintr-un roman SF ,care aduna ceata noptii: welwitschia.Frunzele sale late,care se ridica pana la 3 m deasupra solului,absorb umezeala din aer prin milioane de pori.

HIRAXUL

Suieraturi sonore se aud in noapte pe pantele impadurite ale muntilor Viruga,teritoriul hiraxului de copac,de marimea unui iepure.Aceste animale galagioase ies din vizuini in special noaptea; "vocabularul" lor include semnale de pericol,strigate de chemare si chitaituri de delimitare teritoriala.
In ciuda dimensiunilor reduse,animalul se inrudeste indeaproape cu elefantul.

ARBORII ACACIA

Arborii acacia si diversele tipuri de cranguri domina savana est-africana.In ciuda spinilor ascutiti,acestea constituie hrana multor animale-antilopele mici,precum dik-dik,si gazelele Thomson mananca mladitele tinere,animalele mai mari,ca antilopele impala,se delecteaza cu tufarisuri,iar elefantii si girafele prefera copacii.
Pe langa hrana,salcamii au multe alte intrebuintari:stalpi,rafturi,parasolare,umbrele  si case.
Leoparzii se ascund pe ramurile inalte pentru a-si pandi prada,iar dupa o vanatoare reusita isi aseaza "proviziile" la bifurcatia unor crengi,pentru a le feri de hiene.Leii se odihnesc la umbra frunzisului,iar serpii se strecoara printre crengi,cautand cuiburile pasarii-tesator si puii acestora.
Gogosile viermilor de matase si moliile atarna de ramuri.In timpul imperecherii ,femela este inchisa in cocon,dar masculul ramane afara,fiind expus atacurilor unor furnici care traiesc in interiorul unor umflaturi la baza spinilor.
Furnicile apara acacia impotriva insectelor mancatoare de frunze,dar nu pot opri alti invadatori,precum cercopitecii,care rup tecile incovrigate si mananca semintele dinauntru.
Semintele mature,inghitite de animale precum elefantii si antilopele impala,sunt inmuiate de sucurile digestive ,care astfel le ajuta sa germineze,iar gandacii de balegar le ingroapa in pamant.
Astfel,un nou arbore acacia va veni pe lume.

DRUMUL LUNG SI ANEVOIOS

Henry Morton Stanley(1841-1904) a decis sa exploreze fluviul Congo atunci cand a aflat despre moartea lui Livingstone,in 1873.
Stanley era un mare admirator al exploratorului scotian inca de la celebra lor intalnire din 1871 cand,in calitatea sa de corespondent al ziarului New York Herald,a fost trimis in cautarea acestuia.
Stanley a pornit de pe tarmul estic al Africii insotit de 350 de oameni,in noiembrie 1874.Expeditia s-a indreptat mai intai spre Lacul Victoria,ducand cu ea o ambarcatiune mica,dintr-un singur trunchi de copac,numita Lady Alice.Cu es,Stanley a strabatut lacurile Victoria si Tanganyika,stabilind ca nici unul dintre ele nu-si varsa apele in fluviul Congo.
Cand au ajuns la Nyangwe,pe Congo,in octombrie 1876,Stanley l-a angajat pe negustorul de sclavi arab Tippu Tib si a pornit spre nord,insotit de 1000 de oameni.
Inaintarea a fost lenta si dificila,arabii parasindu-l in decembrie,dupa ce strabatusera 320 km.Stanley a achizitionat cateva canoe si si-a continuat drumul pe apa si pe uscat,luptandu-se cu vartejurile si purtand vreo 30 de lupte cu triburile din zona.numai 114 oameni din echipa initiala au reusit sa ajunga la ocean,in august 1877.

PASARILE FLAMINGO

Pasarile flamingo se imperecheaza tot timpul anului,dar mai cu seama dupa ploaie.Ele isi continua saptamani intregi dansul de curtare,construind apoi impreuna colonii imense de cuiburi din namol.

Din ouale depuse,unul sau doua de fiecare cuplu ,ies puii o luna mai tarziu.Dupa o saptamana petrecuta in cuib,puii cenusii pufosi se aduna in "crese" uriase,in care parintii vin pentru a-i hrani cu "laptele"rosiatic din gusa.

Pana cand incep sa zboare,la varsta de 11 saptamani,puii sunt amenintati de pradatori precum vulturii pescari.

RAZBOINICII DIN MASAI

Barbatii si femeile din Masai care isi pastreaza traditiile se impodobesc cu cercei grei,coliere din margele colorate si bratari din arama,femeile purtand in plus glezniere.
Razboinicii isi vopsesc trupurile zvelte cu ocru si cu grasime,purtand o bucata de panza portocalie innodata pe un umar.
Barbatii si femeile nemaritate isi strang parul vopsit cu ocru si il prind in varful capului,pe cand femeile maritate si-l rad si isi lustruiesc teasta cu argila rosie.
Fiecare stadiu al vietii este marcat de ritualuri specifice;exista ritualuri pentru sugari si ceremonii de circumcizie pentru baietii si fetele mai mari.O data la fiecare 15 ani,pe Luna plina,are ceremonialul de initiere a razboinicilor,e unoto,cel mai important fiind cel ce se desfasoara la Mukulat,in Tanzania.
Razboinicii,unii purtand coame de leu,pene de strut si piei de leopard,se aduna pentru sarbatoarea ce dureaza patru zile si include dansuri traditionale,sacrificari de tauri si raderea rituala a parului de pe cap.Baietii nu se pot casatori inainte de a deveni razboinici.

VULCANUL OL DOINYO LENGAI

Nori invalatuciti de fum anunta iminenta eruptie a vulcanului Ol Doinyo Lengai,in regiunea Marelui Rift din Africa.
Pe 9 august 1996,dupa zece zile de amenintatoare bolboroseli,insotite de cutremure si vuiete infundate,vulcanul a erupt,aruncand cenusa neagra la 10 000 m inaltime in aer si pe campia din jur.In 48 de ore intreaga zona avea o nuanta alb-murdara,cenusa schimbandu-si culoarea pe masura ce se raceste.
Eruptia s-a potolit abia dupa 3 saptamani.

RUWENZORI

Cu asemenea bizarerii,nu e de mirare ca acest taram a dat nastere  unui mare numar de superstitii.Populatia Banande,din zona,crede ca in Ruwenzori traiesc spirite ce arunca stanci spre toti cei care indraznesc sa le calce domeniul.
Nu cu mult timp in urma,un naturalist care taiase vlastarul unei lobelii uriase a constat ca nici unul dintre hamalii sai nu accepta cu nici un chip sa-l transporte sau macar sa-l atinga,temandu-se de moarte.Bastinasii refuza si sa atinga cameleonii,unii dintre cei mai vechi locuitori ai padurii din regiune.Cu cele trei coarne care ii impodobesc botul,reptila este considerata o fiinta malefica si prevestitoare de rau.
In zona exista insa si alti reprezentanti ai regnului animal.Pasrea soarelui isi foloseste ciocul curbat pentru a sorbi nectarul uriaselor lobelii.Maimutele colobus cu blana alba cu negru traiesc in frunzisul inalt al copacilor,aventurandu-se arareori pe sol,iar agerii leoparzi dau tarcoale aproape de limita zapezilor vesnice.
Cea mai interesanta creatura a muntelui este hiraxul,care seamana cu un iepure si chitaie ca un cobai,dar nu este inrudit cu nici unul.Animalul nu are gheare,ci unghii asemanatoare unor copite,cea mai apropiata ruda a sa fiind elefantul.Acesta este si el frecvent intalnit in Ruwenzori,dar numai in regiunile joase.Turmele de elefanti patruleaza demn prin crangurile de trestie si papirus,ca niste santinele la granita acestui ciudat regat montan.

PESTELE RECOLTAT DE TRIBURI

Dintre toate triburile care traiesc in regiunea lacului,numai doua,Turkana si El Molo,exploateaza bogatia de peste din apele sale.
Pescuitul nocturn impreuna cu membrii tribului Turkana este o experienta de neuitat.Stand in apa joasa de la mal,pescarul flutura un manunchi aprins de trestie uscata,a carui lumina atrage pestii la suprafata.Apoi,cu ajutorul unui cos din nuiele tinut in cealalta mana,omul prinde cu indemanare pestii ca intr-o capcana.
Tribul,care traieste pe malul vestic al lacului,pescuieste si cu ajutorul unor undite cu o piatra la capat pentru contragreutate,cu care prind uriasii bibabi de Nil,care pot cantari si 90 kg.
Numele tribului El Molo inseamna "oamenii care traiesc prinzand peste".Avandu-si teritoriul la extremitatea sudica a lacului,ei sunt pescari iscusiti ce strabat apele lacului pe plute din trunchiuri de palmier si folosesc sulite sau plase pentru pentru a prinde pesti si chiar crocodili.

AFARII DIN DESERT

In ciuda conditiilor sale aprige,Depresiunea Danakil "gazduieste" cateva triburi nomade: afarii sau,cum ii mai numesc alte populatii din zona,danakilii.In arsita ucigatoare,in peisajul desertic,ei traiesc in principal din doua activitati:cresterea nomadica a animalelor si adunarea sarii.
De secole,sarea din Karum constituie sursa de trai a afarilor; inarmati cu prajini lungi,ei desprind blocuri din stratul gros de sare si le modeleaza sub forma unor caramizi pe care le transporta apoi spre diverse zone din nordul si estul Africii.Multi afari urmeaza inca traditiile stramosesti,deplasandu-se dintr-un loc in altul impreuna cu turmele de capre,oi si camile.
Afarii sunt oameni aratosi,inalti,zvelti si vigurosi.Femeile sunt frumoase si isi poarta cu gratie rochiile lungi,maronii.Barbatii poarta o fasie de panza alba in jurul salelor si pe deasupra o toga,fiind inarmati cu cate un pumnal lung,cu lama lata,si o sulita sau o carabina.
Femeile si copiii mana turmele in deplasarea comuna de la un loc de pascut la altul.Afarii traiesc aproape numai cu lapte si carne,astfel incat o seceta indelungata risca sa aduca moartea prin infometare printre oameni si animale.

CAMILELE DESERTULUI

Dromaderele tuaregilor sunt camilele cu o cocoasa din Africa de Nord si Orientul Mijlociu-transporta prin Desertul Tenere blocuri de sare invelite in rogojini de paie.Camila este bine adaptata la viata in desert ,ea putand bea pana la 135 l de apa o data -apa pe care corpul sau o conserva ;excrementele ei sunt uscate,urina este in cantitate mica ,iar glandele sudoripare functioneaza numai atunci cand temperatura corporala depaseste valoarea normala cu 6-8 grade C.

Camilele rezista cu provizii alimentare reduse,hranindu-se cu vegetatia uscata si spinoasa si stocand grasime-nu apa-in cocoasa.

Piciorul lor lat nu se afunda in nisip iar narile li se pot inchide atunci cand vantul spulbera nisipul.

CURMALUL-COPACUL VIETII

Se spune ca fiecare curmal dezvolta relatii stranse cu semenii sai.Daca unul moare,"prietenul"sau din apropiere il jeleste si nu mai rodeste.Un copac-femela se stinge daca "partenerul"sau moare.
Fructul acestui copac pretios este un aliment de baza,ce poate fi mancat proaspat sau poate fi uscat si pastrat in faina.Nici o parte a copacului nu este irosita:
-truchiul-este folosit pentru lemnul lui si drept combustibil,
-scoarta fibroasa este impletita in funii,
-din crengi-se fac garduri si acoperisuri,
-iar din frunze se confectioneaza cosuri,matasuri,sacose si sandale.
Din sucul unor specii de curmal se obtine un sirop dulce ,iar cel al curmalilor tineri poate fi supus fermentatiei pentru a se obtine un vin gustos,dar foarte tare.
Nici samburii nu se arunca;prajiti si macinati din ei se prepara "cafea"-o alternativa la ceaiul fierbinte servit in serile reci ale desrtului.

CHARLES DE FOUCAULD

In cursul unei calatorii prin Sahara in 1883,un tanar francez bogat,Charles de Foucauld,a fost captivat de desert si de oamenii acestuia.Renuntand la avere si la slujba,a devenit preot si in 1902 a intemeiat o misiune la Tamanrasset.

Acolo,traind in lipsuri,si-a consacrat viata tuaregilor ca prieten,medic si ajutor la nevoie.Singuratatea desertului si a muntilor i-a oferit seninatate sufleteasca,indeosebi printre stancile de la Assekrem,unde s-a si retras in sihastrie.

De Foucauld a fost ucis,probabil neintentionat,in cursul unei revolte initiate de turci la Tamanrasset,in 1916.Chilia sa de la Assekrem exista inca si vizi tatori se catara pana la ea,in zori,pentru a vedea cum piscurile ciudate,contorsionate,se coloreaza in purpuriu,violet si roz pe masura ce soarele urca peste desert.

VECHI PICTURI,O POVESTE A VIETII SI A MORTII

In mod direct si extrem de sugestiv,picturile si imaginile gravate pe stanci si in pesteri spun povestea vietii si a mortii in Tassili N`Ajjer.Tuaregii nomazi din Sahara stiu dintotdeauna despre arta din Tassili,dar lumea occidentala a aflat abia in anii 1950,cand exploratorul si etnologul francez Henri Lhote,impreuna cu asistentii sai,si-a petrecut 2 ani in regiune,identificand picturile rupestre.
Desi majoritatea picturilor denota aceeasi vitalitate estrema,aceeasi claritatea liniilor si exuberanta a culorilor,stilurile si subiectele abordate le clasifica in perioade distincte.Cele mai vechi reprezentari,realizate probabil intre 6000 si 4000 i.Hr., prezinta oameni cu aspect negroid vanand elefanti,bivoli,hipopotami si un fel de oi salbatice cu coarne uriase-animale ale unei Sahare verzi si fertile-ori persoane purtand vesminte ceremoniale pentru anumite rituri tribale.Printre ele se afla si fiinte uriase de culoare alba,jumatate om,jumatate animal,probabil reprezentand zei.
Cel de-al doilea grup ,pictat se pare intre 4000 si 1500 i.Hr.,reprezinta pastori manand turme mari de vite.Sunt de asemenea si scene de bachet, de nunta,copii dormind inveliti cu piei de animale,o femeie ce macina graul.
In a treia perioada ,in anii 1500-300 i.Hr.,Sahara devenise terenul sterp de astazi si o locuiau noi populatii.Picturile reprezinta soldati implatosati ce mana in galop care trase de cate 2 sau 3 cai ,dar nu se stie cu siguranta daca acestia sunt invadatori,aliati sau vreo armata mediteraniana fugind de mania faraonului.
Treptat,in jurul anilor 200-100 i.hr.,caii dispar,locul lor fiind luat de camile schitate parca de o mana de copil.

PIETRARUL NEGRU

Un locuitor ingenios al desertului,pietrariul negru cu creasta alba ,isi construieste cuiburi cu sistem de racire.Daca pasarea,de marimea unei vrabii ar cuibarii direct pe sol ouale sale s-ar praji in caldura parjolitoare.

Ea cladeste insa un morman de pietricele la umbra unui bolovan si apoi,intr-o adancitura din varf,isi construieste cuibul din ramurele.

Pietricelele ofera o buna izolatie fata de caldura solului,iar vantul racoros se poate strecura printre ele.Mai mult decat atat,gresia este poroasa si absoarbe roua formata in noptile reci ale desertului.

Ziua roua se evapora,racorind cuibul.

GROTA FLAUTULUI DIN TRESTIE

Sub dealurile Guilin se intinde o vasta retea de pesteri din calcar precum Gaoyan sau Grota Inalta,care traverseaza un deal conic.In numeroase pesteri,stalactitele si stalagmitele creeaza o lume subterana la fel de impresionanta ca si peisajul de la suprafata.

Una dintre cele mai deosebite este Grota Flautului din Trestie,numita astfel fiindca odinioara intrarea sa era ascunsa de palcuri de trestie,din care localnicii confectionau instrumente muzicale.Pestera are 250 m lungime si 120 m latime,iar printre formatiunile sale stancoase se numara si Batranul Intelept.

Legenda spune ca acesta era un poet care s-a asezat aici pentru a descrie frumusetile pesterii.Incapabil sa gaseasca cuvinte suficient de sugestive pentru a-si scrie poemul,s-a transformat in stana de piatra.

Mii de turisti viziteaza anual cea mai spectaculoasa pestera din zona.In timpul celui de-al 2-lea razboi mondial ,grotele au avut insa o alta destinatie;oamenii din Guilin le foloseau ca adaposturi,cand orasul a fost bombardat de japonezi.